29 septembrie

Simt ca as vrea sa scriu cat mai multe atunci cand rememorez clipe fericite,de frica poate, sa nu le uit sau sa nu se acopere de praf prea repede. Iar acum chiar daca e toamna, chiar daca frigul imi frange toata libertatea si devin in unele clipe prea melancolica si pentru vise, parca o vad mai frumoasa. Dupa o vara atat de plina nu pot sa sterg totul cu buretele si mai strecor momente de vara prin weekendurile innorate de septembrie.

Mi-au mai ramas din vacanta desenele animate pe care le vedeam in diminetile tarzii, cu cerealele intr-o mana si muzica vesela ca zgomot de fundal. Inca vorbesc la telefon cu orele, chiar daca mai trebuie sa strecor si vre-o tema printre ele. Imi urmaresc regulat serialele preferate cu Zsuzsi, chiar daca trebuie sa lasam maratoanele lost si CSI pe weekenduri de acum incolo. Iar cumparaturi, karaoke si iar cumparaturi pot face mereu cu Paula. Pana la zapada, mai merg la tenis, si ies la plimbari in tricouri, chiar daca trebuie sa am si un hanorac peste. O sa ma uit mereu cu Anda si Paul la wresling cu gura cascata si cu ochii pe Cena si o sa ma plimb mereu cu Timi in decapotabila...:))Iar de la ceai cu fetele si in Jazz cu baietii nu vreau sa trebuiasca sa ma opresc vreodata, oricat de geroasa se prevede iarna. Iar pe plaja in Grecia...o sa mai ajung eu:D
Mi-am reinceput sesiunea de citit reviste, asa ca termin cu rememoratul si merg sa imi fac un ceai.

In mod normal abia reusesc pana la ora 12 sa iau un mic dejun decent. Decent insemnand niste cereale mancate pe fuga, in timpul unui film pe HBO. Astazi am mancat si de dimineata si de pranz si e doar 12.45. Infig cu putere furculita in castravetele ce-mi leviteaza lenes prin farfurie si parca il vad pe el in locul castravetelui. Cand sunt fericita mereu uit sa mananc. Parca gandurile mele ajung cumva sa pluteasca prin atmosfera si brusc actiunea de a manca devine prea pamanteasca si respectiv prea inutila pentru a fi indeplinita.

Nu cred ca un apel de la el ar face ca totul sa fie bine, dar faptul ca nu suna ma coboara din nou pe pamant.

Imi plac povestile, pentru ca nicio printesa nu isi asteapta nerabdatoare SMS-ul salvator.

Acum nici nu mai vreau sa sune.

Probabil a obosit si el.

As scrie mai des. Insa cu cat experimentez mai multe, cu atat mi se pare tot mai prostesc ce gandeam, simteam sau povesteam in trecut. As vrea sa cunosc oamenii si locurile suficient de mult incat sa ma pot declara inteleapta. Dar cheltuiesc mult, nu-mi ascult parintii si fac in principiu toate lucrurile cliseu specifice adolesentilor din filmele americane, iar atunci cand ma gandesc sa povestesc vre-o intamplare pe blog incep sa ma simt frivola. Mi-ar place sa stiu ca sunt superficiala doar la suprafata.
Cand eram mai mica, imi imaginam seara inainte de culcare diferite scenarii. Povestile erau incredibil de palpitante si uneori ma tineau treaza cu orele. Iar in fiecare, eu, personajul principal,aveam 17 ani. Mi se parea asa, o varsta magica. Acum am in realitate 17 ani si ma simt tot eu. Nu s-a schimbat filmul peste noapte si nici nu am inceput sa simt siguranta de sine pe care il avea pesonajul creat de mine acum aproape 10 ani.
Asa ca incerc sa nu mai imi imaginez nimic si cu asta se duce si cheful de scris. Poate ca intr-o zi am sa public o carte geniala. Voi fi genul de tipa care bea multe cafele si poarta conversatii inteligente. Pana atunci insa o sa stau la plaja, o sa beau Pina Colada si o sa va povestesc despre recenta mea vacanta in Grecia!

How dumb are you?

Dumb Test by QuizRocket.com Fun Quizzes!
MySpace quizes Love Quiz Fun quizzes

Sunt o urma de balerini pe perete. Vantul rece imi rascoleste in corp toate gandurile, dorintele si tot extazul, iar muzica inauntru-mi spune sa plec odata la mare.
Ia-ma de mana!
Hai sa ne scriem numele intr-un loc stiut numai de noi.
Hai sa alergam pana la prima cafenea rosie pe care o gasim si sa-i cerem chelnerului o portocala.
Hai sa facem un castel de nisip.
Hai sa vorbim prin replici din filme.
Hai sa ne sarutam in mijlocul unei intersectii si atunci cand soferii din masini o sa ne injure sa ni-i imaginam dansand step!
Hai sa inotam pe sub apa pana cand o sa simtim ca ramanem fara respiratie.
Hai sa invatam cum se spune te iubesc pe olandeza.
Hai sa facem roata tiganului pe malul marii.
Hai sa scriem o poveste.
Hai sa luam lectii de tango.
Sunt un zambet de cristal la fereastra. Soarele de sampanie ma-mbata vesel cu nurofen, dar la auzul rutinei eu fac o pirueta si dispar...

Tu ai un fel de paradis al tau
in care nu se spun cuvinte
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunza iti cad inainte
Cu ovalul fetei se sta inclinat
Spre o lumina venind dintr-o parte
Cu mult galben in ea si multa lene,
Cu trambuline pentru saritorii in moarte.
Tu ai un fel al tau senin
de-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de sud a orei
cand aerul devine mov si rece
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.

Nichita Stanescu

Ma asteptau de cateva zile niste lepse pe blogul Ellei si m-am hotarat sa incep cu prima, si anume sa povestesc despre inceputurile mele de pupacioasa. :)Mi-a placut mult povestea ta, Ela!
here goes my story,
Imi amintesc ca prin clasa a doua, eram la o zi de nastere cand la un moment dat toata lumea a hotarat sa ne jucam cu sticla. Prietena mea cea mai buna din acea vreme era mai mare decat mine cu vreo 2-3 ani si ea avea un prieten. Sfioasa din fire si fiind cea mai mica de pe acolo, nu am acceptat sa joc si eu decat daca pupicii aveau sa fie numai pe obraz. Nu le mai tin minte nici macar numele baietilor din acea seara si nici nu stiu daca i-am mai revazut de atunci, dar imi amintesc cum roseam cand surprinzator de des se nimerea ca unul sa vina sa ma mai sarute inca o data.

vreau sa aflu despre inceputurile de pupacioasa ale Larei!

Everyone wants to be found.

Ela, care e "your perfect-match movie"?

Trag perdeaua si ii zambesc enigmatic peisajului ce mi se desfasoara perfect regizat in fata ochilor. De cand m-am trezit imi tot danseaza frenetic o idee prin cap: pot zbura. In ciuda irealismului afirmatiei si a iluziilor egoiste ce ma inghit in neant zi de zi, da! Pot zbura. Ca o pasare, ca un planor, ca o minge de tenis nervoasa ce trece cu brio peste fileu.
Simt aerul rece plimbandu-mi-se prin par si apoi impingandu-ma usor pe partie. Viteza incepe sa-mi alerge din varful picioarelor pana in cap si ca sa nu ajung ultima jos, pornesc si eu cu ea. Imi urmaresc miscarile si ador tango-ul skiurilor cu zapada. Vreau sa dansez si eu cu ea.
Mai plutesc putin prin oceanul de gheata si incerc apoi sa opresc ca-n filme; dar cameramanul nu e pe faza si oricum regizorul nu prea stie ce face. Asa ca ii fac cinste cu o ciocolata calda si ii spun sa ma astepte. Mai vreau sa zbor o data.

( 3 februarie)

Nu ma descurc sa fiu singura. Nu ma descurc, din cauza intrebarilor existentiale, a petrecerilor si a iesirilor la teatru. Da, nici macar la teatru nu indraznesc sa merg fara tine.
Independenta nu ma implineste. M-am obisnuit cu ea, dar ma consuma. Imi arde toate sigurantele din cap si ma lasa singura si pe intuneric. Ploua. Stiu ca ploaia si electricitatea nu fac casa buna impreuna, dar tot nu ma pot abtine. Aprind lumina si explozia ma tranteste violent la pamant. Pamantul murdar freamata a victorie si imi tine indraznete predici despre avantajele emanciparii femeii. Eu ii spun ca m-am saturat de cliseul asta si ma ridic. Dar nu imi place matematica si orientarea in spatiu imi lipseste. Asa ca scancesc dezorientata, dar nu fac niciun pas.
Acum incotro?

Here comes another tag...De data asta e de la Ela. Deci trebuie sa scriu despre dragoste, acum ca tot vine si Valentine's Day ;)). In poezia mea, trebuie sa folosesc cuvintele: pupacios, inima si dulci nimicuri.

"crezi ca te plac
ca ma gandesc numai la tine-ndrum spre casa
Si te-as suna!
daca-as avea curajul.

crezi ca ma farmeci
ca ma vrajesti cu-acele dulci nimicuri,
ca te iubesc
si-ti place.

crezi ca te-ascult
si atunci imi spui povesti
cum tu, ... nu esti deloc un pupacios
iar ei ii sta urat cu-acel luciu prea roz pe buze!

ei, nu stiu daca tu de fapt crezi bine,
dar nu-ti voi da inima mea
si nu va fi a ta in veci
caci poate, poate-am s-o tin doar pentru mine."

Maitreyi, ...

Am gasit astazi (cam tarziu, ce-i drept) o leapsa care ma astepta de mult, pe blogul Larei :)
Trebuie sa iau cartea cea mai apropiata de mine, sa o deschid la pagina 123, sa gasesc a cincea fraza, si sa le scriu apoi, pe urmatoarele 4.
Am pe birou "Maitreyi" de Mircea Eliade.
pagina 123..."Am intalnit-o in zori in biblioteca, unde i-am adus cartile, fiecare cu o dedicatie inocenta, si am imbratisat-o urandu-i viata senina si toata fericirea pe care o merita. Aveam lacrimi in ochi spunandu-i acele cateva cuvinte banale. Mi s-a parut totusi ca era oarecum absenta. S-a desprins din bratele mele mult mai usor ca alteori.
Dupa-amiaza a fost pentru mine o nesfarsita mascarada."
Vreau sa-i dau leapsa Ellei, si Dianei.