duminică, 8 iunie 2008
Sunt o urma de balerini pe perete. Vantul rece imi rascoleste in corp toate gandurile, dorintele si tot extazul, iar muzica inauntru-mi spune sa plec odata la mare.
Ia-ma de mana!
Hai sa ne scriem numele intr-un loc stiut numai de noi.
Hai sa alergam pana la prima cafenea rosie pe care o gasim si sa-i cerem chelnerului o portocala.
Hai sa facem un castel de nisip.
Hai sa vorbim prin replici din filme.
Hai sa ne sarutam in mijlocul unei intersectii si atunci cand soferii din masini o sa ne injure sa ni-i imaginam dansand step!
Hai sa inotam pe sub apa pana cand o sa simtim ca ramanem fara respiratie.
Hai sa invatam cum se spune te iubesc pe olandeza.
Hai sa facem roata tiganului pe malul marii.
Hai sa scriem o poveste.
Hai sa luam lectii de tango.
Sunt un zambet de cristal la fereastra. Soarele de sampanie ma-mbata vesel cu nurofen, dar la auzul rutinei eu fac o pirueta si dispar...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
ti-a crescut parul ;)
:)) da, vezi, nici o tunsoare nefericita nu tine o viata
:P
si eu mi-am planuit cateva dintre lucrurile astea pentru vacanta... astept sa-mi spui cate ti s-au indeplint
:) sunt mai mult vise decat planuri, dar...cine stie
Mi-e dor de-o poveste de-a ta Natty.. :)
http://adrianpopic.blogspot.com/2008/07/insula-barca.html
Trimiteți un comentariu