As scrie mai des. Insa cu cat experimentez mai multe, cu atat mi se pare tot mai prostesc ce gandeam, simteam sau povesteam in trecut. As vrea sa cunosc oamenii si locurile suficient de mult incat sa ma pot declara inteleapta. Dar cheltuiesc mult, nu-mi ascult parintii si fac in principiu toate lucrurile cliseu specifice adolesentilor din filmele americane, iar atunci cand ma gandesc sa povestesc vre-o intamplare pe blog incep sa ma simt frivola. Mi-ar place sa stiu ca sunt superficiala doar la suprafata.
Cand eram mai mica, imi imaginam seara inainte de culcare diferite scenarii. Povestile erau incredibil de palpitante si uneori ma tineau treaza cu orele. Iar in fiecare, eu, personajul principal,aveam 17 ani. Mi se parea asa, o varsta magica. Acum am in realitate 17 ani si ma simt tot eu. Nu s-a schimbat filmul peste noapte si nici nu am inceput sa simt siguranta de sine pe care il avea pesonajul creat de mine acum aproape 10 ani.
Asa ca incerc sa nu mai imi imaginez nimic si cu asta se duce si cheful de scris. Poate ca intr-o zi am sa public o carte geniala. Voi fi genul de tipa care bea multe cafele si poarta conversatii inteligente. Pana atunci insa o sa stau la plaja, o sa beau Pina Colada si o sa va povestesc despre recenta mea vacanta in Grecia!

How dumb are you?

Dumb Test by QuizRocket.com Fun Quizzes!
MySpace quizes Love Quiz Fun quizzes

Sunt o urma de balerini pe perete. Vantul rece imi rascoleste in corp toate gandurile, dorintele si tot extazul, iar muzica inauntru-mi spune sa plec odata la mare.
Ia-ma de mana!
Hai sa ne scriem numele intr-un loc stiut numai de noi.
Hai sa alergam pana la prima cafenea rosie pe care o gasim si sa-i cerem chelnerului o portocala.
Hai sa facem un castel de nisip.
Hai sa vorbim prin replici din filme.
Hai sa ne sarutam in mijlocul unei intersectii si atunci cand soferii din masini o sa ne injure sa ni-i imaginam dansand step!
Hai sa inotam pe sub apa pana cand o sa simtim ca ramanem fara respiratie.
Hai sa invatam cum se spune te iubesc pe olandeza.
Hai sa facem roata tiganului pe malul marii.
Hai sa scriem o poveste.
Hai sa luam lectii de tango.
Sunt un zambet de cristal la fereastra. Soarele de sampanie ma-mbata vesel cu nurofen, dar la auzul rutinei eu fac o pirueta si dispar...

Tu ai un fel de paradis al tau
in care nu se spun cuvinte
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunza iti cad inainte
Cu ovalul fetei se sta inclinat
Spre o lumina venind dintr-o parte
Cu mult galben in ea si multa lene,
Cu trambuline pentru saritorii in moarte.
Tu ai un fel al tau senin
de-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de sud a orei
cand aerul devine mov si rece
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.

Nichita Stanescu