Metallic Party

Broken English

Toate avem cate putin de Nora în noi. Si cine nu vrea sa il intalnească într-un final pe Julien, strainul diferit de toate cliche-urile de barbati care persista în jurul nostru? Merita vizionat și revizionat.

Best Christmas Present :)

Indicatoare

Aș putea crede ca sunt în Paris. Fotoliul confortabil mă lasă să visez,iar melodiile franțuzești împrăștie în toată camera sentimentul acela de Paris. Pentru mine chiar e un sentiment Parisul. Nu stiu să îl explic foarte clar. Cu siguranță are magie. Entuziastumul asteptării Craciunului, stropi de melancolie dintr-o zi mohorată de toamnă și din emoția sfașietoare a unei iubiri neîmpărtășite. Poate sa ma încante pana la lacrimi, dar și să mă arunce într-o prăpastie. E ca un drog. Asa că ajung să levitez în încaperea atemporala, să inspir puternic mirosul de cafea pana ce mă cuprinde o stare de amorteală si imi închid pleoapele tremurande. Tresar ușor la auzul unui claxon transfigurat în frămantări și aștept să îmi spui că totul e bine. Dar nu e. S-a destrămat toată fantezia cat as fi clipit, asemeni unui pulovar desirat odata cu trecerea vremii. Au ramas doar ate fara nicio noima. Mă simt de parcă stau in mijlocul unei intersectii. Ar trebui sa fac ceva inainte sa fiu izbita violent de vreo masina, dar e trist sa urmezi mereu indicatoarele- nu ca aș avea vreo idee despre ce vor ele de fapt de la mine.

sweet...18?

Urasc duminicile. De la prima raza aroganta de soare, pana la asteptarea apasatoare a unei alte saptamani ingropate in rutina. Ma cufund tot mai adanc,iar flash-urile cu momente din timpul verii au devenit mult mai rare si mai incetosate. Daca as locui in California,as putea trai o vara perpetua,nu? Nu m-ar deranja sa strecor o slujba interesanta intre cafeaua si povestile de dimineata, ora de pilates de la amiaza si cluburile efervescente de la miezul noptii. Da,stiu,vorbesc aiurea. De fapt sunt tintuita intre zidurile astea impunatoare zilnic de la 8 la 3, facand lucruri care nu-mi plac si nici macar prefacandu-ma ca imi mai pasa. A,si Bac-ul. Daca mai aud o singura persoana spunandu-mi ca am Bac-ul anul asta,o sa o iau razna. A 12-a. Ce mica is,doamne. Si nici nu am PLANUL. Majoritatea pustilor din jurul meu au planul. Stiti, toata viata lor planifiata pas cu pas de la facultate, an de studiu in strainatate, master, slujbe de vara, casatorie si bla bla bla. Toate in cele mai mici detalii. Suna groaznic de pueril, dar ar fi asa frumos daca in loc de plan,ar veni Rick dupa mine si m-ar lua cu el in North Carolina. Sunt o proasta,oricum. Stiu ca a fost doar o aventura de o vara,dar faptul ca e soldat american, arata incredibil de bine, si toate momentele atat de tari petrecute cu el nu fac deloc lucrurile mai usoare. Mai ales ca a plecat chiar cand a inceput scoala. Asa ca de la tipa sofisticata ce iese noaptea la cocktailuri cu un tip matur,am plonjat in doua zile la eleva la care ii e frica de testele la mate si care isi copiaza tema la fizica in pauza. E chiar trist,pe bune. Cum sa nu ador vara,cand tot timpul cand eram cu el ma simteam o alta persoana,o varianta imbunatatita,independenta si...toate prostiile alea? Parca si orasul asta idiot era mai putin banal. Nici nu stiu daca imi e dor de el, de cine ma facea sa ma simt,sau pur si simplu de vara. Vara mereu mi se intampla lucruri demne de filme. Dar eh,acum e toamna de-a binelea. Toate lucrurile marunte de la liceu sunt intradevar frumoase, e amuzant sa chiulim de la geografie la cafeneaua din colt, sa povestim in ore,sa ne facem farse, sa ne atacam cu tic tac si biscuiti si sa radem ca prostii in ore. Dar cateodata simt ca astea is kids stuff deja. E ciudat.